luni, 24 aprilie 2017

Sule și scule, neamule!

Au venit încă niște chestiuțe utile oricărui legător, după mult chin cu vama, poșta și curierii.

Aveți mai jos poze întru lămurirea ochilor și prețuri întru lămurirea buzunarelor. 



 Fălțuială de os natural, Model 1: 15 cm
29 RON



Fălțuială de os natural, Model 4: 20 cm
45 RON

Fălțuială de os natural, Model 1: 20 cm
48 RON




Ace curbe, 4,5 cm 
1-10 buc: 1 RON/buc
Pachet 20 buc: 17 RON
Pachet 50: 40 RON



Sulă pentru cusut: 20 RON

miercuri, 12 aprilie 2017

Încă unu care leagă cărți!

Ia uite domn-le... nu  mai poate omu să fie singurul legător din România, că se apucă repede și alții! Da chiar așa!?!



Și nu numai că leagă cărți, da le leagă și bine! Și frumos, și trainic! Și mai și face asta asta ca meserie de bază și-și întreține un atelier în Vaslui! Și în curând și o familie!!! De unde tupeul ăsta??

Băiatul ăsta, Panait..Panaite..Panainte! Așa, Panainte! a început să muncescă de parcă s-ar termina cărțile mâine și nu-s coperți!

A, ca să nu mai zic că nu se bazează numai pe matrițe originale, pe care nu le-a moștenit de la nimeni și în care a investit o mică avere, dar mai folosește și scule de mână, imprimând cu chinuială motive ornamentale, încet încet, una lângă alta!




Aaa, ca să nu mai zic că are și canal Youtube, unde bagă în cap oamenilor tot felul de prostii, că-i mai bună pielea, că e mai bună cartea cusută, că nu se poate și rapid și bun și ieftin, ia mai lasă-mă-n pace!!


E poftim!  Filmuleț de prezentare: 



Și mai învață oamenii și chestii! Gratuit! Da unde suntem domnule, în pădure??

Cică.. cum se execută coperțile! Omu ăsta nu știe că se fac din cel mai ieftin material și tăiate cât mai strâmb?



Sau cum se decorează o copertă... Da n-o mai decorezi, ce atâta muncă?!


Sau cum se execută un bloc de carte. Păi tai cotorul la ghilotină, dai cu aracet, și aia e!


Aaaa, sau cum se coase o carte! Parcă-i petec, s-o coși... O dai cu maglavais și gata, ce atâta muncă!


Da nu mai zic nimic, gata, că zice lumea că-s cârcotaș..

joi, 6 aprilie 2017

Fierul de lustruit




Fierul de lustruit este o unealtă indispensabilă legătorului tradiționalist. Nu este pentru legătoria comercială, în serie, ci pentru cea de artă. Se folosețte la lustruirea pielii vegetale vopsite.


De moment ce se găsesc destul de rar, am tocmit un meșter foarte priceput (și anonim) să îmi facă unul. 


Mi l-a adus astăzi, i-am potrivit un mâner scurt, din fag, vopsit cu baiț pentru piele și sigilat cu ceară de albine.

 

Posibil să îl adaug și la vânzare pe site, dacă există doritori, însă acesta este al meu, deocamdată. 

miercuri, 5 aprilie 2017

Carte veche: Cuvinte, Vasile cel mare, 1827

Pagina de titlu:


Ilustrațiile cărții vor fi publicate în curând și pe Ilustrații Vechi Românești. 


Înainte:

Legătură pe jumătate în piele de vițel și hârtie marmorată, extrem de deteriorată. 






După:

Legătură în plin, piele de capră tăbăcită vegetal, vopsită manual în nuanțe de brun-mahon, patru ornamente de colț și un ornament mandorlă cu Christos Pantocrator, antichizate, chenare în timbru sec, scoarțe cu teșituri conform epocii, intreaga legătură lustruită și patinată.  


















duminică, 2 aprilie 2017

Călătorie 2: Râmnicu Vâlcea

La întoarcerea în București am zis să fac un mic popas în Râmnicu Vâlcea, la unul dintre cele mai fascinante locuri de acolo: Anticariatul Central, îngrijit de clientul și prietenul Costel Crăciun.



Un spațiu absolut minunat, mic dar ticsit de comori, vegheate atent de domnul Crăciun. 


Am discutat vreo oră. Șoferul de maxi taxi nu accepta întârzieri, așa că sorbind cafeaua eram cam cu ochii pe ceas. Prima dată când m-am uitat, trecuseră 5 minute. 
A doua oară.. încă cinci. A treia oară, MAI AVEAM 5 MINUTE!!!! Domnul anticar a chemat rapid un taxiu, ne-am făcut un selfie și am urcat, șoferul m-a dus în 6 minute acolo. Bineînțeles că am prins mașina fix când ieșea din autogară, dar n-aveam nicio grijă, domnul taximetrist a fost amabil (”Stai liniștit sefu că-i țin calea, n-are pă-un s-o ia!”)



Prin martie i-am legat o serie de cărți pentru colecția personală, și nu am apucat să pun poze. Avem mai jos jumătate din comandă:


șase volume legate în plin, simple, negre, 

și șase volume legate în plin, culoare sanguin, decorate cu stema regală a României și cifrul Regelui Carol I:







O adevărată plăcere să lucrez pentru dumnealui, dar mai ales să-i văd comorile și să împărțim o cafea. Recomand cu căldură Anticariatul Central. Iar dacă nu găsiți la raft ceea ce căutați, întrebați. Sunt o grămadă de secrete pe-acolo. 



miercuri, 29 martie 2017

Q&A: Întrebări și răspunsuri

Iaca am mai început o serie de videoclipuri, pe care inițial aș fi vrut să o integrez în Seria A C, dar erau episoadele prea lungi. 

În cursul seriei o să răspund la întrebări. De unu singur, ca nebunul. 
Dar ca scuză, o să pun captions cu întrebările primite de la cititori/fani/supuși/groupies ca să știm de unde vin. 

Primele două episoade sunt pe Youtube și am decis ca de fiecare dată când le postez, să menționez și întrebările, astfel că orice om cu minte poate decide dacă e interesat sau nu de subiecte:


Episodul 1: 
#1 Cât costă să leg o carte la dumneavoastră?



Episodul 2:
#2 Se poate face ceva frumos şi rapid, dar bun şi ieftin?
#3 De ce durează atât?Mai repede nu se poate? 
#4 De ce nu postezi videoclipuri mai des?
#5 De ce nu-ți monetizezi canalul de YouTube?
#6 Dacă îți dau subscribe, îmi dai și tu mie?
#7 De ce nu le faci direct în engleză?



Spor la vizionat. 

joi, 23 martie 2017

Un maestru orfevrar: Alexandru Fâșie

Luna aceasta am cunoscut un om extraordinar, pe cât  de excentric și amuzant, pe atât de modest și inteligent. 

Un client a dorit un cadou extraordinar, cu colțare metalice, și odată ce i-am explicat cât de greu se fac, mi-a zis că știe un prieten care face așa ceva. 

Destul de sceptic, am acceptat să-mi facă o vizită și să bem o apă plată. Ne-am văzut, am râs, am povestit, și când mi-a arătat munca lui am rămas uimit. 

În ciuda vârstei destul de fragede, Alexandru Fâșie este un maestru în lucratul argintului, de la icoane și racle la potire elaborate, inele și efigii. 

Am stabilit o vizită și la atelierul lui, unde m-a dus cu mașina și m-a adus. 

Un spațiu mirific pentru orice meșter și iubitor de muncă minuțioasă.




Peste tot substanțe, clești, argint, alamă, aparate, scule, și câte și mai câte...


Undeva pe o masă își aștepta decorațiunile un potir romanesc pentru împărtășanie, lucrat cu grijă în argint...


..
 ... pe o altă masă, un suport de candelă cizelat cu grijă în argint, cu motive vegetale... știți.. ca în orice casă de om normal.



Un om desprins dintr-un schit athonit, cu un umor delicios și de o inteligență ascuțită... A observat că am inelul rupt. M-a rugat să-l scot...


...și parcă eram sub anestezie: între două povești, i-a meșterit un segment lipsă tot din argint, l-a sudat, l-a potrivit măsurii mele (pe care a nimerit-o din prima), l-a șlefuit și l-a curățat și mi l-a prezentat. Mai puțin de un sfert de oră să fi durat toată tărășenia. 



Mai mult, după ce am găsit un cuțit interesant (de altoit pomi) printre sculele de pe podea, nu s-a lăsat până nu mi l-a făcut cadou. 



Am vorbit de decorațiuni, ornamentică, orfevrărie, lingvistică și sunt șigur că m-am înțelepțit puțin. 

O să vă arăt pisele când sunt gata, montate pe o legătură de piele. Răbdărică. 

miercuri, 22 martie 2017

Călătorie 1: Sibiul și minunata Bibliotecă Astra


Mi-am luat inima-n dinți și biletul în mână și am purces spre Sibiu, Sâmbăta trecută, la caldă invitație a Ancăi Vasilescu de la Biblioteca Astra.

O vizită cum nu se putea mai plăcută și mai surprinzătoare.

Voi începe un proiect (unic, din câte cunosc eu demersurile academice bibliologice) de scanare, copiere, izolare, catalogare și studiere a motivelor decorative de pe legăturile vechi din colecția Bibliotecii. 

Am descoperit în domnul director Silviu Borș nu numai o persoană deschisă dialogului și colaborării, dar și un veritabil iubitor de cultură și de patrimoniu, care mi-a arătat o parte din ospitalitatea sibiană cu care aveam să tot dau nas în nas pe parcursul călătoriei mele. 

Anca a avut răbdarea și buna-voință de a mă primi și a mă ghida (și de a face poze, destul de amuzată de perplexitatea mea în fața pereților plini cu rarități, fotografii care ilustrează articolul de față) iar domnul Borș m-a plimbat cu răbdare prin toate sălile și cotloanele celor două sedii ale Bibliotecii. 

De la sala de carte veche europeană, unde mi s-a oprit inima în loc un pic...








la sala de carte veche românească, unde iar mi s-a oprit nițel...




la muzeul bibliotecii, la legătoria de la subsol, la sala de conferințe de la etaj, complet restaurată...




populată cu scaune din piele de Cordoba...


...domnul director m-a plimbat cu calm și cu modestie prin niște comori de care nu aveam habar. 








Urmează să revin și să iau fiecare volum la studiat, și cu mila lui Dumnezeu, (și cu ajutorul oamenilor minunați de la secția de digitizare, care au dotări fantastice) nu o să mă prindă bâtrânețea!

Plus încă trei-patru proiecte conexe, dar deocamdată secrete. 

Plus un interviu cu doamna de la legătorie și povestea dumneaei.

Menționez deasemenea vizita la cea mai comodă și mai interesantă cafenea din Sibiu, Essenza Cafe, unde Răzvan Tempean și Sory Leicu au fost gazde exemplare, iar Ioan Asztalos, un entuziast al legătoriei cu care am băut o cafă mi-a făcut două cadouri cu totul și cu totul speciale (și când zic mi-a făcut... chiar mi-a făcut el însuși!):  o ediție piratată cu mult curaj și intenții bune din lexiconul lui Virgil Olteanu, Din Istoria și Arta Cărții, și un volum miniatural care îmbină legătoria și arta origami la a cărui tehnică recunosc că nici eu nu am ajuns și pentru care îl felicit! 



Pe scurt, oameni cu totul și cu totul minunați, din care 70% nu prea pot povesti, fiind întâmplări mult prea ciudate și personale.

La un alt om minunat am oprit pe drumul înapoi, și anume, chiar la...