sâmbătă, 13 august 2016

Scule vechi de cizmărie

Îmi plac la nebunie sculele vechi, în special cele legate de meseria mea. Deși nu fac cizmărie, multe din sculele folosite de legător sunt derivate din sculele vechilor marochineri și cizmari, după cum am văzut în articolul legat de osul de lustruit. 
Acum două-trei săptămâni am găsit în târgul de pe Valea Cascadelor un set de scule de cizmărie și domnul a fost destul de drăguț să mi le păstreze. 



Nu știu denumirile tehnice ale acestor scule așa că orice informație ar fi binevenită!

Am pus fotografii dinainte și după recondiționare, anume scoaterea ruginei, ungere, lustruire cu șmirghel de 2000 și băițuirea mânerului. 

1. Traseor. Este o unealtă cu un tăiș bont dublu, folosit și în legătorie, fie pentru trasarea liniilor duble pe piele, fie pentru biguire.



2. Fier pentru lustruirea călcâiului.





3. Fier franțuzesc. Am mai întâlnit și denumirea de fier țigănesc și posibil șnit. Este folosit pentru trasarea unor linii de-a lungul marginilor folosind latura ca ghid. Sunt fabricate pe seturi a câte două distanțe, cel de aici fiind, conform marcajelor, de 7 și de 8 mm. 





4. Cuțit rotund. Nu pot să decid dacă este o variantă simplă a cuțitului rotund pentru tăiat pielea (cuțit cap sau cuțit semilună) sau este o variațiune germană a cuțitului de șerfuit pielea după modelul francez. Înclin spre cuțit de șerfuit. Interesantă este grija meșterului pentru unealta sa: după o rupere sau o ardere, acesta l-a dres bătând peste gaură două bucăți de piele una peste alta în cuie minuscule. 



6. Cleste. Aici chiar habar n-am. Are fălcile subțiri și late, știu că în legătorie se aseamănă cu cleștele de format nervurile, dar cam atât. 




7. Sulă curbată. 




vineri, 12 august 2016

Restaurare: Viețile Sfinților, 1835

 Un domn mi-a trimis spre restaurare această carte deosebită, acum câteva luni bune, iar spre fericirea mea, nu mi-a dat niciun termen de terminare, ceea ce mi-a oferit timp să lucrez la ea pe îndelete. 


Dorința clientului meu a fost să restaurez interiorul, însă nu coperta în care a venit, lucru care m-a întristat puțin ca restaurator dar m-a bucurat extrem de mult în calitate de colecționar de coperți vechi! 


Legătură originală este modernă, în marochin roșu, gren vertical presat, decorațiuni în timbru sec la colțuri și cruce în auriu, executată, împreună cu reparațiile de hârtie și pelior, la Sibiu în 1912, pentru a doua oară. 


De unde știm? Sunt ghicitor. Nu, de fapt, am citit în interior. Pe forzaț, în grafia lui Ioan Curea, avem o dovadă scrisă cu peniță cu cerneală fero-galloică, în grafie latină cursivă:


”Aciasta sfanta Carte este alui Ioanu Curia No 333 Reparata adoară în Sibiiu În anul 1912 Candu au ținutu Culesu hucuruzului pana la Craciunu.”

Tot numele lui este scris și  pe cotor (Ioan Curia) și numărul curent 333 de unde deducem că avusese o colecție impresionantă și era un om nu numai extrem de educat, ci și prosper. 

Pagina de titlu conține ca de obicei o vinietă pleine-page, cu detaliile bibliografice în grafie slavonă:


”Întru Slava lui Dumnezeu celui Întreime închinat, sau tipărit această sfântă și de suflet folositoare Carte, ce cuprinde viețile sfinților din Luna lui IANNUARIE. Acum adouaoară în zilele preaÎnălțatului nostru Domn Alexandru Dimitriu Gyka Voevod. Întru întâiul an al domniei sale cu blagoslovenia și toată cheltuiala Sfintei Mitropolii. În anul 1835. În Tipografie Sfinte Mitropolii, de Meletie Monahul Tipograf. ” (Deducem București)

Formatul cărții este quarto, 295mm pe 205mm, 60 de caiete totalizând 243 de file. 

Am eliminat coperta, am desfăcut structura cusută și am eliminat praful și cleiul vechi de pe cotoarele caietelor, apoi am început procesul de completare cu hârtie japoneză. 


Starea inițială al filelor




Foile au fost lipite cu pelior și cu hârtie obișnuită de către legătorul sibian, folosindu-se ca adeziv cleiul pap subțire, care a rezistat vremii admirabil și a fost relativ ușor de îndepărtat, însă a necesitat un timp îndelungat.


Foaia de mai sus de exemplu avea lipite multiple fragmente de hârtie și pelior, sub care am descoperit două viniete foarte frumoase, cul-de-lampe. Puține foi au necesitat atâta muncă, însă acestea au trebuit manipulate cu grijă pentru a le monta pe hârtie japoneză întreagă și pregătite pentru coasere.

Am executat aproximativ  140 de reparații longitudinale întregi (mijlocul foii), aproximativ 50-60 de reparații locale și 5 reparații de tip pleine-page, precum cea de mai sus. 

După restaurare:











Pentru copertare, clientul meu a optat pentru piele veritabilă ce cea mai bună calitate,  de capră, tăbăcită vegetal și vopsită prin metoda proprie. Înafara folosirii unei cruci decorative deja existente în atelier, domnia sa a dorit executarea a două matrițe separate: una cu titlul scris în chirilic, iar cealaltă cu imaginea mănăstirii de unde provine cartea. 





Exterior:





















marți, 9 august 2016

Carte de artist: Skyrim

Cu câteva luni în urmă am primit o comandă specială. Clientul nu mă cunoștea, eu nu îl cunoșteam, însă proiectul său era destul de elaborat: o carte din foi groase, format landscape, destul de mare: 32 pe 24 cm, totul îmbrăcat în cea mai bună piele de vițel. 

Au fost necesare două matrițe noi-nouțe, făcute de la zero și a avut nu numai răbdare câteva luni pentru a termina lucrul, cât și dispoziția de a plăti dinainte materialele. 

Cam acesta este rezultatul:



Stema centrală este sigla Skyrim, imprimată în argintiu, iar de jur împrejur nu sunt cuneiforme, ci un nume misterios repetat de 12 ori, în runele dragonilor, din același joc.


Pielea este de cea mai bună calitate, de vițel, a cărei croire și șerfuire pe margini și la cotor a durat o zi întreagă. Probabil va supraviețui mult clientului sau descendenților săi imediați ;)



Blocul de carte este cusut în caiete de câte trei bifolii (6  foi) și făcut din hârtie groasă, albă, de 220g, perfectă pentru desen, caligrafie, acuarelă, pictură, amintiri, reproșuri, etc... Deasemenea, tranșele nu au fost lăsate tăiate simplu, ci au fost șlefuite până la cea mai mare finețe.



L-am rugat să scrie câteva rânduri, pentru pagina de testimonial a site-ului, cam asta am primit: 



”Aș vrea să îți mulțumesc pe această cale încă odată pentru munca 
depusă. Rezultatul final mi-a depășit cu mult așteptările și momentul în care am deschis coletul, a fost o surpriză minunată, atât pentru mine cât și pentru persoana căreia i-am făcut cadou caietul de schite. Comunicarea a fost foarte plăcută, încă de la început și cumva ai reușit să îți dai seama de cum vreau să arate produsul final doar din câteva vorbe. O lucratură și o atenție la detalii exceptionale, de la modul în care a fost ambalat caietul și până la lucrătura coperților și micile detalii de pe sigla centrala.
Într-adevăr, o opera de artă.” 


Ce m-a surprins însă a fost faptul că deși nu îl cunoșteam direct pe client, destinatara acestui cadou, care mi-a mulțumit personal după primire, îmi era cunoscută de ceva vreme! Așa că și pentru încredere, și pentru testimonial și pentru răbdare, mulțumesc Răzvan, mulțumesc Oana, sunteți deosebiți!





luni, 8 august 2016

Interviu pe HyperLiteratura!

Deși cronologic predatează emisiunea-interviu de la radio, interviul de pe Hypera iese abia acum din multiple pricini. 

Scriitorul Andrei Ruse, care mi-e drag și cu care am împărțit câteva beri, cărți și râsete, mi-a propus să facem un interviu. După ce toate lucrurile s-au scris, trimis și pozat, a ieșit materialul acesta frumos. 



Țin să-i mulțumesc lui Andrei pentru inițiativă, Alexandrei-Georgiana Andrei pentru întrebările bine plasate și vizită, Gildei Comârzan pentru fotografiile minunate care ilustrează interviul (și pentru pila pusă la radio;) ) și Ioanei Vighi pentru editarea plină de răbdare și atenție. 



Teaser:

Povestește-ne despre cele mai dificile proiecte de restaurare pe care le-ai avut până acum. Ce, cum ai făcut? 

”Cea mai dificilă restaurare a fost prima, o psaltire de secol XVIII de la Râmnic. Nu mai făcusem nimic similar până atunci, însă clientul meu, un doctor deosebit de afabil și erudit din Buzău, a avut destulă încredere în mine încât să mă lase să-mi exersez mâna. Îmi mai dăduse câteva cărți de epocă înainte și i-au plăcut rezultatele, așa că și-a luat inima în dinți și mi-a încredințat-o. 
Am clienți pentru care micile imperfecțiuni dau o nuanță de autenticitate cărții și astfel sunt siguri că nu a fost produsă de o mașină, în serie. 
Pe parcursul acelui an și jumătate în care am cercetat procedeele, am citit mult și m-am documentat de zece ori înainte de a face ceva practic, nerăbdarea lui s-a transformat în anticipare calmă și prietenie, acum îmi este tovarăș de cafea ori de câte ori are drum prin București, discutăm câte în Lună și-n file și, culmea, Psaltirea încă nu este sută la sută gata, așteptând o copertă care este ceva mai greu de făcut, însă restaurarea în sine este completă și mai ales memorată pas cu pas.” 

Dar proiectul tău de suflet care e? Sau care a fost? Și de ce? 

”Proiectul meu de suflet nu e o carte rară și nici scumpă. E o carte care făcea cam zece lei, a cărei legătură făcea cam cincizeci, însă pe care am ales să nu iau niciun ban. Am domiciliul în același bloc cu atelierul. Într-o zi, luam prânzul acasă și aud câteva bătăi firave la ușă. Deschid și mă întâmpină..,” restul AICI


sâmbătă, 6 august 2016

Emisiunea de la Radio Guerilla

Grație Gildei Comârzan, care mi-a făcut o serie de fotografii pentru a ilustra interviul de pe Hyperliteratura, am avut surpriza și bucuria de a fi invitatul matinalului de weekend de la Radio Guerilla, găzduit de Iulian Tănase și Mitoș Micleușanu. Le mulțumesc pe această cale lor, cât și Laviniei Iancu pentru primire și poze și lui Ciprian Lupșa pentru înregistrarea de mai jos. 



Mă găsiți în ultima oră a materialului. LINK AICI

joi, 28 iulie 2016

Oase vechi

În multe privințe, sunt un cocalar pasionat...

Nu nu, nu în sensul pe care îl cunoașem azi, cu manea și mici. Cocalarul era în trecut membrul unei caste speciale de țigani care căutau, curățau și meștereau oase (rrom:”kokalo”=os). Eu doar le colecționez.

Odată cu pierdere meșteșugurilor tradiționale, cocalarii și-au pierdut și mai mult din veniturile și așa modeste, așa că au fost împinși și mai mult la periferia socială. Înainte făceau piepteni sau mânere de cuțit, dar și ustensile necesare altor meșteșugari. 

Una din aceste unelte este osul cizmarului. 




Văzusem mai demult într-o postare a lui Jeff Peachey un astfel de os și m-a surprins că nu am văzut la noi niciodată. Căutând mai multe despre cizmăria și pingelăria tradițională am realizat că nu e de mirare: meșterii cizmari de azi nu ma fac aproape deloc meseria de acum 100 de ani cum este cazul dealtfel și în legătorie. 

Jeff Peachy observă că existau două oase de cizmar, cu forme și utilități diferite: Scratch Bone și Slick Bone. Scratch bone ar fi tradus ca Os-de-zgâriat, și era folosit pentru a marca pielea cu mici zgârieturi făcute cu vârful sau cantul, fără a o înnegri sau a o zgâria efectiv cum este cazul trasoarelor de fier sau sulelor.  Slick bone ar fi tradus ca Os-neted și era folosit maidegrabă pentru fațetat și lustruit.


Am găsit osul de mai sus în târg, alături de alte câteva unelte de cizmărie vechi pe care le voi posta în curând, iar după formă și suprafață este clar un os de zgâriat. 

Sunt interesat de aspectul acesta pentru că uneltele de cizmărie și de marochinărie au fost preluate și adaptate pentru legătorie de către meșterii secolelor trecute. Osul cizmarului este strămoșul direct al fălțuielii. Faptul că fălțuiala are și un vârf pentru marcat, și un cant pentru trasat, și un fund rotund pentru presat și este și lucios peste tot pentru a lustrui, nu poate arăta decât ingeniozitatea legătorilor și dorința lor a a face o unealtă superioară, care să aibă cele mai bune calități atât ale osului de zgâriat cât și ale celui de lustruit. 

miercuri, 4 mai 2016

Câteva Biblii

Din păcate, lucrul, probleme personale și restaurarea m-au ținut departe de blog, însă sper să nu-mi dezamăgesc puținii cititori. 

Aceste Biblii sunt realizate în cele patru luni de la începutul anului, fiind o selecție sumară a Bibliilor lucrate. Urmează să achiziționez un stoc generos de Biblii noi-nouțe, atât Sfântul Sinod cât și  Cornilescu, în cel puțin două-tre dimensiuni fiecare, pentru a fluidiza comenzile celor care și le doresc.

Le mulțumesc clienților care își așteaptă lucrările deși a trecut mult timp de la comandă și sunt destul de înțelegători, știind că sunt un singur om la douăzeci de comenzi curente. 

Biblii legate în piele ecologică..

Brună, format mare



Indigo, la cerința clientului

format mediu


..și piele naturală

albă, de capră



Marochin roșu, format mediu



și un format generos

în piele tăbăcită vegetal, vopsită cu extracte naturale,
din coajă de cireș

lucrată cu tehnici tradiționale vechi