sâmbătă, 3 februarie 2018

Psaltirea (Sibiu 1841)

Același client care mi-a trimis coligatul Ceaslov-Psaltire tipărite de Klozius la Sibiu mi-a trimis pentru recondiționare o psaltire identică, dar completă, și în stare mult mai bună decât cea fragmentară lucrată anterior. 

De moment ce mi-a acordat permisiunea, am profitat de ocazia de a avea foile desfăcute și le-am scanat, procesat și pus pe blogul Ilustrații Vechi Românești. 


Legătura în care a venit la mine Psaltirea era destul de simplă la prima vedere iar sarcina era destul de ușoară, foile în stare bună iar volumul complet. Doar câteva probleme prezenta volumul, anume...


...cotorul fusese distrus și atașat un altul, destul de rudimentar, dintr-o piele nouă care nu se potrivea deloc cu cea veche, cheotorile erau prezente doar pe jumătate (curelușele lipseau, fiind rupte, nu desprinse cu totul), 

Părțile fixe ale încuietorilor străpunseseră pielea originală, tăblițele prezentau urme de viermi care mâncaseră prin piele și prin lemn, primul și ultimul fascicul necesitau restaurare iar fix în mijlocul volumului existau câteva foi rupte și prinse cu scotch transparent. 

Așadar, am purces la desfacerea totală a volumului, filă cu filă și coperta în întregime. Am păstrat pielea originală pentru cercetari ulterioare dar am refăcut coperta nouă cu atât de mult material vechi cât am putut păstra, anume tăblițele de lemn și închizători. Tăblițele au fost curățate bine și golurile cauzate de insecte și celelalte accidente au fost umplute și finisate, iar închizătorile de alamă au fost curățate de oxizi și îndreptate, pentru a nu mai perfora pielea.  
Am realizat din alamă de aceeași grosime închizători noi, prinse în cuie în curelușe din aceeași piele. 


După desfacere, am realizat că restaurarea este cu mult mai vastă, din cele 70-80 de file fiind necesară completarea și repararea a cel puțin o treime, plus forzațurile manuscrise desfăcute cu grijă, remontate și cusute cu blocul de file.  Am examinat ce rămăsese din vechea cusătură (care fusese prinsă de același legător amator de coperti pe sub pielea nouă cu elastic...) și am recostituit-o, cosând foile după aceeași metode, pe sfori de cânepă semi-îngropate cu buclă întoarsă. 

 

Coperta nouă a fost montată cu tăblițele originale, cu piele de vițel adusă la o culoare cât mai apropiată practicilor epocii. 


După montarea cheotorilor și curelușelor am operat decorarea, în auriu și timbru sec. 

Am folosit același medalio cu Învierea ca la Psaltirea anterioară, mult mai potrivită decât crucea catolică folosită pe coperta inițială. 







..și obișnuitul filmuleț final: 


vineri, 2 februarie 2018

Praștie (București, 1858)

Și pe mine m-a lăsat un pic perplex titlu, dar se pare că Praștia mai este și titlul unui tratat popular de patristică. 
Această ediție este a doua, tipărită la București. 


Din păcate nu am reușit să fac fotografii calitative multe, însă starea generală a cărții era bună, clientul dorind doar o legătură mai potrivită. Cea veche era un cartonaj simplu în pânză crudă și piele de joasă calitate la cotor. 


Cu excepția primului și ultimului fascicol, care au avut nevoie de restaurare și recoasere, blocul de carte era relativ în bună stare, așa că nu a mai fost necesară desfacerea. 


Exemplu de curățare și restaurare a unei file, în acest caz, ultima, înainte și după.

Am lucrat într-o minunată piele de vițel tăbăcită vegetal, pe care am vopsit-o personal prin stropire în nuanțe brun-roșcate. După uscare am șerfuit-o fin pe margini  și la cotor și am presat în ea luciul, reducându-i grosimea cu 50%. 



Stilul ales, conform dorințelor clientului a fost pe cât de nou și de curat a permis un stil de sfârșit de secol 19, cu un chenar dublu liniat în timbru sec, ornamentat cu colțare simetrice în auriu, atât pe spate cât și pe față.


Coperta anterioară este decorată cu o cruce specifică epocii și titlul în chirilică (același scris și pe cotor) iar cea posterioară având ca supralibros imaginea mănăstirii din a cărei bibliotecă provine. 


și un mic clip cu rezultatul final:



Persoanele care se plâng de calitatea filmulețelor făcute cu telefonul, pe grabă, sunt mai mult decât binevenite să-mi facă o cameră cadou. Dacă nu sunt dispuși însă, criticile care țin de tehnic nu îmi sunt utile ;)

luni, 29 ianuarie 2018

Modele noi

Las astea aici până apuc să le pun pe site. Menționez că toate modele sunt originale (înafară de DC24 și TL16 care sunt replici istorice) și aș ruga colegii care vor ceva similar să mă contacteze, e mai corect. Am inclus și titlurile chirilice ca model pentru cei care vor să lege ceva similar și știu că rar se pot pune titluri chirilice, neexistând seturi de litere mobile la noi. 

IC11

IC10

CR10


DC23

 DC24


TL16

TL17

TL18

TL19

duminică, 21 ianuarie 2018

Psaltirea- Legătură în piele

Psaltirea editată de călugării de la mănăstirea Adormirea Maicii Domnului este unul dintre cele mai ambițioase proiecte editoriale ale anului 2017. 


Este tipărită cu binecuvântarea ÎPS Vlasie, Arhiepiscopul și Mitropolitul Bisericii  Ortodoxe de Răsărit din România, la editura Adormirea Maicii Domnului, pe o hârtie deosebit de suplă, în întregime color. 


Conține 640 pagini ilustrate cu miniaturi bizantine lucrate de maicile de la Valea Roșie, textul psaltirii și numeroase indexuri și apendice.

Ediția produsă de mine este limitată la 20 de exemplare  cusute manual, legată în marochin și decorată într-un stil românesc clasic de secol XVIII. 

Copertele au câte un chenar dublu liniat în timbru sec cu linie triplă și unite la colțuri, decorat în interior cu colțare poleite reproducând modele specifice. 



Coperta posterioară e decorată cu o piesă centrală din aceeași familie cu colțarele iar coperta anterioară cu o piesă iconografică în romb cu Hristos Pantokrator. 


Preț: 400 RON

Modelul și materialul pot fi supuse schimbării la comenzile personalizate.


Pentru a avea aceeași psaltire, la un preț mai mic, direct de la editură, vă puteți adresa Mănăstirii.

...și un mic videoclip:




vineri, 19 ianuarie 2018

Psaltire sibiană


Volumul prezent este jumătate psaltire sibiană, jumătate ceaslov, ambele din secolul 19, și oarece incomplete. 





Coperta din piele a fost îndepărtată (urmează  să fie restaurată separat, într-un proiect propriu) și înlocuită cu o legătură nouă, de marochin bordo. 

Am copiat și reprodus modelul central, un supralibros iconografic de secol 19 care imită modele mai vechi, și am înlocuit modelele colțarelor cu ceva mai apropiat stilului epocii și locului, de moment ce colțarele originale nu făceau parte din aceeași familie stilistică. 














Și un mic videoclip final: 




vineri, 22 decembrie 2017

Jurnal de lux în stil grecesc


Jurnalul de față a fost prezentat unui  înalt ierarh și un om de o vastă cultură bibliofilă, așa că m-am străduit să pun toate elementele de stil ale unei legături venețiene executate de meșterii greci din secol 17 (pe cât a fost posibil), într-o legătură de calitate și rezistență moderne. 


Pielea este un marochin suplu de culoare sanguin, cu gren aparent, lustruită cu fierul la cald și imprimată cu unelte de mână. 

Atât fața cât și spatele au câte un chenar compus: trei chenare concentrice trase în blind cu fier dublu și simplu, chenarul extern legat de chenarul mediu cu diagonale scurte, chenarul mediu legat de cel intern cu diagonale și câte un fleuron iar cel intern găzduind câte un ecoinson (fleuron sau ștampilă de colț) în auriu. 


În fiecare colț distal al chenarului extern este delimitată îmbinarea cu câte o unealtă mică în auriu.

Fața are ca decorațiune centrală un supralibros cu Hristos Pantoktator iar spatele, o rozetă în romb formată din aceleași unelte de colț, ambele în auriu. 


Cotorul găzduiește câte un fleuron central în sec (același ca pe fețe) în fiecare dintre cele cinci câmpuri delimitate de cele șase nervuri, patru dintre care sunt liniate fin în auriu.